Astazi am trait o experienta care imi da foarte mult de gandit asupra conditiei noastre in societatea actuala.Ne-am obisnuit sa judecam oamenii dupa aparente, categorii, statut si sa refuzam sa admitem ca printre uscaturi se gasesc si exemple demne de apreciat.
De cate ori nu ne-am schimbat directia de mers cand am zarit un om al strazii care cauta in gunoaie sau rosteste niste cuvinte incercand sa incolteasca sentimentele noastre de buni samariteni?Tot timpul.....Motivele sunt lesne de gasit: sunt periculosi, murdari,respingatori, punem in balanta sentimentele de mila si repulsie si alte etc-uri.
Gandurile acestea le am si eu insa coarda sensibila nu-mi permite sa intorc capul atunci cand ii observ.Sunt grijulie, le anticipez gesturile si nu ii condamn pentru disperarea cu care se agata de orice sursa de euforice, hrana, adapost sau bani.
Soarta i-a intors spatele, nevoit sa exploreze pubelele si sa astepte imblanzirea gerului, el omul nimanui mi-a intins o mana de ajutor in timp ce respectabilii cetateni treceau nepasatori, aparent preocupati sau zemeflitori.El,mi-a fost ingerul pazitor, dezinteresat si cu o lumina de blandete pe chipul impietrit de gradele cu minus.El mi-a multumit mie ca l-am tratat cu cea mai detasata normalitate si ca i-am permis sa-mi fie sprijin intr-un moment in care ma cuprinsese disperarea.
Banuiesc ca a facut acest gest gandindu-se si la recompensa care a venit fara nicio tresarie de regret din partea mea.Insa fata lui trada si alte sentimente marete care faceau de rusine gandul perfid de a obtine niste banuti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu